NORME DE REDACTARE

Materialele trimise spre publicare vor fi redactate în Times New Roman, caracter de 12, cu diacritice, iar notele de subsol cu caracter de 10. Studiile vor fi însoţite de un rezumat într-o limbă de circulaţie internaţională (maxim 1.200 caractere/aproximativ 15 rânduri), precum şi de un set de cuvinte cheie (key words).

Lucrarea va fi precedată de numele autorului (fără titluri academice sau profesionale), un rezumat obligatoriu în limba engleză (inclusiv pentru cele redactate în limba engleză), precum şi un set de 5-6 cuvinte cheie (keywords).

La sfârşitul lucrării se vor trece: numele complet al autorului, titlurile academice, şi profesionale afilierea universitară, ultima publicaţie şi, opţional, adresa (electronică) de corespondenţă;

Recomandăm ca studiile trimise spre publicare să nu depăşească 50.000 de caractere (aprox. 18-20 pagini, format A4). Ele vor fi trimise în format electronic la adresa redacţiei: redactie@altarulreintregirii.fto.ro sau vancadum@yahoo.ro. Textele redactate în limba greacă, ebraică sau altele decât cele din familia romanică vor fi însoţite de fişierul cu programul de scriere folosit.

Responsabilitatea faţă de opiniile lansate sau atitudinile critice prezentate, revin în totalitate autorului. Ele nu reprezintă sub nici o formă poziţia Redacţiei sau a Arhiepiscopiei de Alba Iulia.

Articolele şi studiile publicate în revista ştiinţifică Altarul Reîntregirii sunt protejate de normele legale în vigoare privind drepturile de autor. Materialele pot fi reproduse numai în scopuri non-comerciale, cu destinaţie educaţională sau ştiinţifică. Pentru orice alte scopuri, reproducerea materialelor se poate face numai cu permisiunea scrisă a redacţiei.

 STRUCTURA LUCRĂRII, REGULI DE CITARE

În consonanţă cu recomandările Editurii Academiei Română, colegiul de redacţie a stabilit următoarele norme privind redactarea lucrărilor şi a aparatului critic:

• textul va fi împărţit în subcapitole cu cel mult 2 grade de titluri; titlurile subcapitolelor se redactează centrat, precedate de cifre arabe care indică gradul de subordonare (1. Subcapitol; 1.1. Subcapitol); titlurile şi subtitlurile din text vor fi redactate „bold” şi vor fi distanţate la un rând faţă de paragraful anterior precum şi faţă de cel succesiv; alte sublinieri/evidenţieri ale unor cuvinte sau expresii din text se vor realiza doar cu „italic”.
• autorii NU vor proceda la despărţiri manuale în text. (textele oricum vor fi reconfigurate în paginile revistei).
• anexele, vor fi culese cu Font Size mai mic decât cel al textului lucrării, se numerotează şi se plasează la sfârşitul lucrării. Trimiterile vor fi marcate în textul de bază: Anexa 1.
• figurile, graficele şi tabelele se numerotează cu un Font Size mai mic decât cel din textul de bază;
• figurile şi fotografiile trebuie însoţite de legendă, care se plasează sub acestea iar tabelele de un titlu care se poziţionează deasupra, centrat, sub numărul tabelului (care se poziţionează în dreapta, cu Italic: Tabelul 1);
• trimiterea din text la figuri şi tabele se face astfel: fig. 1 sau fig. 1 şi 2 sau fig. 1 – 3; tabelul 1 (scris drept).
• lista bibliografică, numerotată cu cifre arabe, se plasează la sfârşitul lucrării, după anexe;
• numele autorului va fi citat fără titlurile academice sau ecleziale;
• în cazul unor sfinţi, recomandăm ca apelativul „sfântul” să fie trecut înaintea numelui, şi nu după (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la…, şi nu: Ioan Gură de Aur, Sfântul, Omilii la…)
• în conformitate cu normele Academiei Române, ordinea este următoarea: numele autorului, prenumele, titlul lucrării (scris cu Italic), volumul, localitatea, editura, anul. În cazul în care lucrarea apare sub coordonare, după numele şi prenumele coordonatorului se va trece în paranteze rotunde (coord.). Pentru lucrările traduse în limba română sau cele cu studiu introductiv, prefaţă etc., după titlul lucrării se vor specifica numele traducătorului şi al celui care a făcut studiul introductiv, prefaţa etc., în ordinea în care apar în lucrarea respectivă. Pentru un studiu sau o publicaţie periodică, se trec: numele autorului, prenumele, titlul articolului (scris cu Italic), în „Numele publicaţiei”, anul de apariţie a seriei (scris cu cifre romane), seria, numărul, anul calendaristic.
Exemple:
1. Stăniloae, Dumitru, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă, Craiova, Edit. Mitropoliei Olteniei, 1986.
2. Binet, Alfred, Ideile moderne despre copii, (Prefaţă de J. Piaget; Cuvânt introductiv, traducere, note şi comentarii de D. Todoran), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975.
3. Creţu, Carmen, Curriculum: perspective conceptuale, istorice şi vocaţionale, în „Revista de pedagogie”, anul XLIII, nr. 3-4, 1994.
4. Mann, Thomas, Muntele vrăjit, Traducere de Petru Manoliu, prefaţă de Ion Ianoşi, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967, p. 34
5. Joiţa, Elena, Eficienţa instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998.
6. Neculau Adrian, Cozma Teodor, (coord.), Psihopedagogie – pentru examenul de definitivat şi gradul II, Iaşi, Editura Spiru Haret, 1994. (pentru evitarea confuziilor privind apartenenţa unui prenume la numele autorului/autorilor, am eliminat virgula dintre numele şi prenumele autorilor, practica întâlnită tot mai des în literatura de specialitate)

• Notele şi trimiterile bibliografice se trec numai în subsolul paginii, în ordinea în care apar în text şi se numerotează cu cifre arabe. La subsol se trece conţinutul notei, respectiv trimiterea bibliografică, alcătuită din: prenumele şi numele autorului, titlul (scris cu Italic, fără ghilimele), volumul, localitatea, editura, anul, numărul paginii (sau al paginilor) de la care s-a preluat citatul. Dacă trimiterea se face la un studiu sau la o publicaţie periodică, aceasta va conţine: prenumele şi numele autorului, titlul articolului (scris cu Italic, fără ghilimele), în „Numele publicaţiei”, volumul/anul de apariţie a seriei, numărul, anul calendaristic, numărul paginii (sau al paginilor) de la care s-a preluat citatul.
• Citatele se marchează prin ghilimele (opţional se pot redacta cu Italic). Nu sunt admise ghilimelele englezeşti decât în cazul redactării întregului text în limba engleză. Omisiunile în cadrul unui citat se marchează prin semnul [...]. Dacă apar citate în citate, se respectă rangurile acestora: „...«…»…”. Citatele mai mari de cinci rânduri vor fi separate de textul de bază printr-un rând pauză atât înainte cât şi după. În cazul în care anumite citate fragmentează lucrarea, acestea pot fi trecute în note şi au rolul de a completa şi clarifica afirmaţiile din textul de bază;
• Paginile şi coloanele vor fi citate astfel: p.55, pp. 55-63 sau pp. 77, 81, p. 92; col. 345-346;
• Pentru uşurarea redactării aparatului critic se pot folosi abrevierile recunoscute internaţional: Idem, Ibidem, art. cit., op. cit., apud, dar şi abrevieri introduse de autor, cu condiţia specificării acestora în cadrul primei citări (Mircea Pacurariu, Dicţionarul Teologilor Români, Bucureşti, Edit. Enciclopedica, 2002...(prescurtat în continuare, DTR). Sunt acceptate şi abrevierile de genul: E. Branişte, Liturghia Darurilor…, p. 180 cu condiţia ca prima citare să fie completă. Consecvenţa pe tot parcursul lucrării este absolut necesară.
• Sursele electronice se citează după recomandările de mai sus, adăugându-se adresa electronică exactă şi data postării.
Exemple:
Prezentăm mai jos câteva exemple de note (6-7) şi de trimiteri bibliografice (1 – 5; 8 – 11)
1. Ene Branişte, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, în „Studii Teologice”, anul X, nr. 3-4 mai-iun 1958, pp.176-192;
2. Ibidem.
3. Ibidem, p. 180.
4. Idem, Curriculum diferenţiat şi personalizat – Ghid metodologic pentru învăţătorii şi părinţii copiilor cu disponibilităţi aptitudinale înalte, Iaşi, Editura Polirom, 1998, p. 25-30.
5. E. Branişte, art. cit. p. 188.
6. Aspecte legate de problematica dezvoltării personalităţii se regăsesc în diverse lucrări de specialitate. Lucrarea coordonată de A. Neculau şi T. Cozma, Psihopedagogie – pentru examenul de definitivat şi gradul II, Iaşi, Editura Spiru Haret, 1994, prezintă un studiu aprofundat asupra acestora.
7. Linia aceasta a poziţiei faţă de imaginile sfinte se datorează mai cu seamă teologilor franci care au alcătuit aşa-numitele Libri Carolini prin care, deşi nu se resping hotărârile Sinodului de la Niceea (787), se accentuează doar funcţiunea didactică, istorică şi estetică a icoanelor.
8. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea VI, cap. 43, apud Nicolae Necula, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, vol. 2, Galaţi, Edit. Episcopiei Dunării de Jos, 2001, p. 99, nota 30.
9. N. Necula, op. cit., p. 167.
10. C. Creţu, Curriculum: perspective conceptuale..., p. 11.
11. Dumitru Stăniloae, Ultimul interviu, http://www.crestinortodox.ro/Parintele_Staniloae -25-6360.html (postat 21.1.2002)

• ATENŢIE: Redactarea textului, a notelor şi a trimiterilor bibliografice precum şi a anexelor trebuie să fie unitară.

Scrie un comentariu   Trimite unui prieten