Ma gandesc cum, cu zeci de ani in urma, tineam sa le scriu celor apropiati, ca amintire, cateva versuri:

"Nascut dintr-un crampei de soare, /si o farama de pamant, / Firul curat, gingas si sfant / imboboceste si da-n floare!". Fiecare dintre voi este "in floare".

Aceste cateva randuri sunt scrise „de la inima la inima”, fara intentia de a dadaci sau a tine o predica. Educatia pe care o primim astazi are mari carente. Adeseori omul este privit doar din punct de vedere biologic, ca un biet animal rational, si uneori nici macar atat; pentru ca, daca biologicului din el i s-ar da cinstea cuvenita, grija de a-l feri de tot ceea ce-i dauneaza ar fi mult mai mare. Nu mai pomenim de faptul ca se face abstractie totala de dimensiunea spirituala a omului. „Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi – zice Sfantul Pavel – pe care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Slaviti, dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!” (1 Corinteni 6, 19-20). Asadar si sufletul si trupul isi au valoarea lui. Omul a reusit sa stapaneasca fortele oarbe ale naturii obligandu-le sa-i slujeasca. Cu ajutorul focului prelucreaza metalele, cu forta apelor pune in miscare turbinele hidrocentralelor, prin dezintegrarea atomului declanseaza energii enorme, cu ajutorul calculatorului controleaza tot ceea ce se intampla in lume. Daca omul stapaneste pamantul, n-ar trebui sa-si poata stapani propriul trup si sa se cunoasca indeajuns pe sine insusi? Profunzimile insondabile ale sufletului sau ii sunt inca necunoscute. La acest capitol importanta teologiei este capitala. Credinta in Dumnezeu are efecte revolutionare asupra modului nostru de a gandi si de a actiona. Ganditorul danez Sören Kierkegard scria: „O singura viata ai de trait.

mai mult...