|
 Ma gandesc cum, cu zeci de ani in urma,
tineam sa le scriu celor apropiati, ca
amintire, cateva versuri:
"Nascut dintr-un
crampei de soare, /si o farama de
pamant, / Firul curat, gingas si sfant /
imboboceste si da-n floare!". Fiecare
dintre voi este "in floare".
Aceste
cateva randuri sunt scrise „de la inima
la inima”, fara intentia de a dadaci sau
a tine o predica. Educatia pe care o
primim astazi are mari carente. Adeseori
omul este privit doar din punct de
vedere biologic, ca un biet animal
rational, si uneori nici macar atat;
pentru ca, daca biologicului din el i s-ar
da cinstea cuvenita, grija de a-l feri
de tot ceea ce-i dauneaza ar fi mult mai
mare. Nu mai pomenim de faptul ca se
face abstractie totala de dimensiunea
spirituala a omului. „Nu stiti ca trupul
vostru este templu al Duhului Sfant care
este in voi – zice Sfantul Pavel – pe
care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu
sunteti ai vostri? Slaviti, dar pe
Dumnezeu in trupul vostru si in duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!” (1
Corinteni 6, 19-20). Asadar si sufletul
si trupul isi au valoarea lui. Omul a
reusit sa stapaneasca fortele oarbe ale
naturii obligandu-le sa-i slujeasca. Cu
ajutorul focului prelucreaza metalele,
cu forta apelor pune in miscare
turbinele hidrocentralelor, prin
dezintegrarea atomului declanseaza
energii enorme, cu ajutorul
calculatorului controleaza tot ceea ce
se intampla in lume. Daca omul
stapaneste pamantul, n-ar trebui sa-si
poata stapani propriul trup si sa se
cunoasca indeajuns pe sine insusi?
Profunzimile insondabile ale sufletului
sau ii sunt inca necunoscute. La acest
capitol importanta teologiei este
capitala. Credinta in Dumnezeu are
efecte revolutionare asupra modului
nostru de a gandi si de a actiona.
Ganditorul danez Sören Kierkegard scria:
„O singura viata ai de trait.
mai mult... |
